Chiar si astazi, cand diversitatea este acceptata si inteleasa atat de bine de catre majoritatea oamenilor si de catre cele mai multe societati libere, femeile inca sunt descurajate atunci cand isi exploreaza sexualitatea. Partea cu adevarat ciudata este ca nu numai barbatii creeaza obstacole de acest tip, ci si alte femei care cred cu tarie in conformism. Tocmai de aceea, probabil ai simtit judecati si preconceptii cel putin ciudate chiar din partea prietenelor sau cunoscutelor tale.
Aceasta rusine pe care femeile sunt constranse sa o simta atunci cand se gandesc la sex poate fi regasita in multe lucruri, iar radacinile sunt deosebit de vechi. Poate ca intimitatea din cuplu nu este destinata publicului larg, insa sexul cu lumina stinsa nu mai este de mult o fantezie in mintea tinerilor sau persoanelor active din punct de vedere sexual.
Una dintre prietenele noastre apropiate, ii vom spune Roxana, ne-a spus o poveste deosebit de interesanta despre constrangerile sexuale cu care unele femei traiesc si de care altele incearca sa scape, asadar am rugat-o sa-si expuna experienta si aici, pe blog, in speranta ca mintile tinere inca pot fi ajutate sa isi descopere potentialul, preferintele si placerile fara a lua in considerare dorintele sau parerile persoanelor din jur. Iata ce ne-a povestit Roxana!
“Rar mi-am vazut parintii sarutandu-se sau strangandu-se in brate, cred ca pot numara pe degete aceste ocazii. Am crescut intr-o familie destul de rigida, unde vulnerabilitatea este descurajata si sensibilitatea este luata in ras. Nici nu cred ca trebuie sa mai spun faptul ca discutiile despre sex erau de neconceput.
Din pacate, nici scoala nu mi-a dat o educatie sexuala corespunzatoare. Tin minte ca am facut, la un moment dat, cateva cursuri ‘despre sex’ in scoala generala. Practic, a venit o ‘profesoara’, a dat toti baietii afara din clasa si a inceput sa ne vorbeasca despre igiena intima si diverse afectiuni si boli cu transmitere sexuala la care ne-am putea expune daca facem sex. Desi radeam cu grupul de fete, tin minte ca toate eram timide si putin speriate dupa cele cateva ore de ‘educatie sexuala’.
In orice caz, am avut ocazia de a-mi invata lectia cu ajutorul evenimentelor nefericite. Astfel, prima data cand m-am bucurat ca m-am nascut in epoca digitala a fost atunci cand am facut o infectie a tractului urinar. Raspunsurile la intrebarile pe care le aveam (acelea considerate tabu de familie) erau la un click distanta. Ca multi tineri care au crescut in familii stricte, am ascuns, printre alte lucruri, si relatiile pe care le-am avut.
Incepand cu anii liceului, am inceput sa merg singura la cumparaturi atunci cand voiam sa imi iau lenjerie intima. Privirea sceptica a mamei mele urmarea cum sertarele mele contineau tot mai multe sutiene si lenjerie cu adevarat feminina. Prima data cand mi-am comandat online o pereche de tanga, livrarea a fost ridicata de mama inainte sa ajung eu de la liceu. Cu toate astea, nervii si emotiile mele s-au disipat imediat ce am ajuns acasa si mama m-am intrebat “cum se poarta masca asta anti-poluare?”
Mama a crescut in comunismul anilor ’60 si ’70, unde relatiile dintre adolescenti erau de neconceput mai presus de idila din “Liceenii”. Cat despre lenjeria intima… care lenjerie intima?
Atunci cand am implinit 16 ani, eram deja intr-o relatie serioasa cu un baiat. Ca multe alte lucruri, am ascuns de parinti relatia mea timp de aproape un an. Eventual, ei au aflat si ma confruntau destul de des pe tema asta, astfel incat resimteam disconfort constant legat de faptul ca stiau ca eu am o relatie. Aproape simteam ca tot ce fac este analizat cu lupa.
Tin minte ca prietenul meu de la vremea aceea imi lasa cateva urme e gat atunci cand ma saruta, iar acestea se transformau in oportunitati pentru parintii mei de a-mi condamna preferintele sexuale si iubitul. Nu avea nicio importanta ca imi facea placere sa ma muste usor de gat sau ca sentimentele pentru el erau reale si frumoase, eram certata si imi spuneau sa fac sex ‘normal’.
Mai tarziu, in facultate, a venit ziua in care mama mi-a gasit jucariile sexuale.
Verificarile si cautarile prin camera mea nu erau ceva nou, dar descoperirile acestea au avut un impact destul de mare. La vremea respectiva, scepticismul alor mei legat de relatiile in care eram nu imi mai provoca anxietate, ci simteam deja frustrare. Cum era de asteptat, mama a facut o scena in care a fost implicat si prietenul meu de atunci, iar apoi a aruncat jucariile si alte lucruri de-ale noastre in cosul de gunoi.
Stiam ca aceasta frustrare a ei se datora distantei dintre generatii, insa nu puteam sa ignor faptul ca multe dintre actiunile rele veneau din tendintele de control ale parintilor mei. ‘Exista niste limite!’, obisnuiau sa spuna, in timp ce faceau presiuni asupra mea pentru a ma face sa vad relatiile din aceeasi perspectiva negativa din care le priveau ei. In mintea lor, singura ‘solutie’ era ca eu sa ma despart de prietenul de la acea vreme. Am incercat sa fiu deschisa la parerile lor, insa fara incetare, parerile lor erau inguste si nu luau deloc in considerare perspectiva mea.
Partea mea de dreptate nu era niciodata luata in serios. Daca tot ce fac cu prietenul meu este acceptat de amandoi si nu aduce disconfort niciunuia, de ce ar trebui altcineva sa ne spuna care sunt limitele? Daca avem o relatie sanatoasa si fericita, de ce trebuie sa o incheiem?
Este trist ca acestea sunt cam singurele conversatii pe care le-am avut cu parintii mei despre sex si cred cu tarie ca aceasta dinamica de familie descurajeaza copiii sa apeleze la parinti pentru sfaturi cu adevarat importante. De ce sa aleg vreodata sa ma deschid in fata parintilor mei atunci cand stiam cu siguranta care va fi reactia lor? As fi vrut ca lucrurile sa fi fost diferite, insa fara implicare serioasa in normalizarea culturii sociale referitor la informatia despre sex, rezultatul va fi intotdeauna o rusine aruncata asupra persoanelor care isi asuma sexualitatea.
Una dintre cele mai puternice amintiri de eliberare o am cu momentul in care mi-am pus in valiza restul jucariilor si lenjeriei pe care le ascunsesem printre blugi si tricouri. Pentru prima data, am simtit libertatea de a nu-mi spune nimeni cum sa ma comport si ce sa gandesc. Acum, simt libertatea de a explora sexul si relatiile in termenii mei. E un sentiment extraordinar!”
